ROMA, URBIS OPTIMUS MAXIMUS

        Greşit, ar fi fundamental greşit dacă postarea asta ar începe cu afirmaţia: "Roma, ca orice capitală a Europei care..." Ar fi greşit pentru că Roma nu este o capitală oarecare, este un optimus maximus pentru tot ce înseamnă civilizaţia urbană a timpurilor noastre.



      Se ştie, Roma nu a fost primul oraş fondat de umanitate. Grecii antici, cu ale lor polisuri şi, mai înaintea lor, egiptenii, cu ale lor "dm-jw" (ceea ce hieroglific însemnă: oraş), pot fi consideraţi primii locuitori ai planetei care au hotărât să-şi ducă viaţa în astfel de aşezări elaborate, însă, chiar şi în aceste condiţii, Roma este primul oraş din istoria umanităţii care a devenit un veritabil „centru al lumii” şi asta nu numai datorită puterii militare ci şi a forţei sale culturale şi economice pe care a emanat-o în toate zările lumii. 



 Tibrul, cel mai vechi cetăţean al Romei, un martor tăcut al istoriei

     Anticii spuneau: „Mille viae ducunt homines per saecula Romam” sau, mai pe scurt, „Toate drumurile duc la Roma”. Expresia lor făcea referire la cele 29 de mari drumuri comerciale (sau militare) care străbăteau întreg Imperiul spre a avea ca punct terminus - Roma. În sens figurativ însă, expresia ne spune că urbea de pe cele şapte coline atrage, de mai bine de 2.500 de ani, oameni din toate colţurile lumii.

      Atât de mult şi-au iubit romanii cetatea încât, oriunde au pus piciorul, au fondat oraşe după chipul şi asemănarea Urbei din peninsulă. Modelul a fost atât de bine implementat (sau asimilat) îcât astăzi, de la Londra la Istanbul şi de la Bucureşti la New York vorbim de acelaşi arhetip urban.

       Roma este astăzi, dincolo de orice demers consumistic, un super muzeu. 

     Când străbaţi străzile Romei faci de fapt o veritabilă călătorie în timp. Din clipa în care ai pus piciorul în modernul aeroport Fiumicino şi până în clipa în care ai păşit sus, pe Colina palatină, eşti precum un călător în timp şi spaţiu ce străbate istoria de la secunda instantanee a prezentului până la clipa străveche a întemeierii oraşului etern. De la aeroportul dotat cu cele mai moderne facilităţi şi până la bordeiele primilor romani (Romulus şi Remus ?) de pe Palatin, imaginile ţi se succed prin faţa ochilor cu claritate, secvenţă cu secvenţă, epocă după epocă, pentru ca tu, călător în timp şi spaţiu, să le poţi contempla, să le poţi savura şi să le poţi înţelege menirea istorică.


  Fără fiţe, funcţionarii de la primăria Romei  vin la lucru cu bicicleta. 

   Stradă cu stradă, de la un loc la altul, la Roma istoria civilizaţiei se derulează în faţa turiştilor în porţii consistente, delicioase şi nicidecum lineare. Orice Incursiune pe străzile vechii Rome este mai mult decât o simplă şi intelectualistă trecere în revistă a evoluţiei artelor. Orice plimbarea pe străzile Romei este un spectacol total. Noul şi vechiul se împletesc într-o dinamică surprinzătoare, spontană, originală şi, mai ales, de bun gust. Spre exemplu într-o piaţetă oarecare, lângă o coloană ionică ce poartă în spate 2000 de ani de istorie, vei fi plăcut surprins să vezi parcat discret un super model Asprillia ori, în piaţa Navona, lângă celebra Fontana del Moro a lui Giacomo della Porta, poţi să vezi  şi să asculţi o trupă rock interpretând, live, ultimele hit-uri ale genului. Imaginile sunt simultan cuceritoare şi încântătoere.

       Arta şi cultura sunt, de fapt, omniprezente pe străzile Romei. Vă dau un exemplu şi totodată un pont: mai ales către sfârşitul verii sau chiar toamna, când vă aflaţi într-o plimbare de seară pe străzile vechi, înguste şi pavate cu piatră ale Romei, ridicaţi privirea spre ferestre. Romanii au acest obicei: seara deschid gemurile pentru a împrospăta aerul din casă şi, prin acest gest, vă invită tacit şi implicit la o vizită inedită. Dinspre stradă, veţi admira pe tavanele camerelor picturi fabuloase, adevărate opere de artă expuse într-o pinacotecă de privit pe furiş.


            Columna lui Traian văzută  de pe treptele Magnapoli      

     Emoţia cea mai profundă o avem însă noi românii atunci când coborâm dinspre Via quattro Novembre pe treptele de pe Via Magnanapoli înspre Piaţa Veneţia şi dăm cu ochii de, măreaţa şi splendida, Columnă a lui Traian. Te poţi apropia de ea şi o poţi privi pe săturate. Merită "citită" cadru cu cadru aşa cum Apolodor a scris-o. Imaginile se succed de la bază spre înaltul monumentului înşurubate una după alta, depănând povestea gloriei romane şi a tragediei dace.

      La urma urmei monumentul este certificatul de naştere al poporului nostru, românesc, cel ce-şi urmează neabătut ursita: să se mişte prin veacuri gustând pe rând din cupa gloriei şi a tragediei.

      

      În Roma monumentele sunt pretutindeni, de la Columna Traiană ajungi, după o plimbare lejeră pe Via dei Fori Imperiali, la Colosseum,  simbolul necontestat al Romei, monumentul emblemă al cărui numele original este, în fapt, Amfiteatrul Flavian.



          Amfiteatrul Flavian, arena gladiatorilor  şi atracţia turiştilor         

  Grandios, ca un venerabil aristocrat al antichităţii, plin de farmec şi eleganţă se lasă admirat, contemplat, fotografiat şi filmat de mii de vizitatori.  Are şi de ce, la sute de ani de când a fost inaugurat (anul 80 dH) Colosseum este marele supravieţuitor al Imperiului Roman şi arhetipul modernelor stadioane de astăzi. El are însă şi o conotaţie specială pentru noi cei ce astăzi ne consideram urmaşi ai dacilor. În această arenă, conform izvoarelor istorice, Traian a sacrificat, fără nicio o reţinere, în jocuri de gladiatori menite să-i aducă prestigiu şi faimă, mii de daci aduşi, după cucerirea din 106 dH, în robie la Roma. 

    Lângă Colosseum se află Arcul de triumf al lui Constantin cel Mare şi el un reper special pentru noi românii. Se ştie mai puţin de faptul că o bună parte din decoraţiunile acestui monument, sculpturile bunăoară, sunt luate din Forul lui Traian şi reprezintă figuri de daci. În mărime naturală, la scara unu pe unu, strămoşii noştri privesc netulburaţi mulţimea şi, ca adevărate fotomodele contemporane, prezintă portul lor tradiţional cel care, cu prea mici diferenţe este chiar costumul popular şi naţional al nostru, al românilor.

         În Roma trebuie să ai la tine un ghid turistic foarte bun pentru că, pe fiecare stradă, "te împiedici" de clădiri istorice ale căror poveşti sunt delicioase şi pline de har.  Mai nou, cu telefoanele smart, de pe internet, poţi descărca diferite aplicaţii prin intermediul cărora poţi opţine  informaţii complete despre fiecare locuşor în parte al Romei. 


                       Tritonul, o prezenţă urbană sub marca Bernini                       

       Fântânile sunt la tot pasul. Gândite şi realizate ca ansambluri sculpturale ele poartă semnături ale unor artişti celebri şi decorează aproape orice piaţă, sens giratoriu sau simplă intersecţie. Cu figuri şi personaje de o frumuseţe desăvârşită, dar şi cu apă susurând din abundenţă peste ele,  aceste „fontana” sunt irezistibile puncte de întâlnire a celor ce cutreieră oraşul. 

     Bisericile nu pot fi ocolite. Vara, la ora amiezii când arşiţa te doboară, sfintele lăcaşuri sunt adevărate refugii împotriva vipiei. În ele nu te bucuri doar de răcoare şi linişte ci şi de plăcerea de a admira adevărate comori de artă ale patrimoniului universal. Crucificarea lui Sfântu Petru, pictată de Caravagio se află în Santa Maria del Popolo ori impresionantul Moise, sculptat de Michlengelo şi care se află în San Pietro in Vincoli, sunt doar două capodopere din uriaşul tezaur răspăndit în bisricile Romei.

              Piaţa Navona şi târgul de pictură în aer liber                 

       Roma merită văzută pe îndelete, stradă cu stradă, casă cu casă şi piaţă cu piaţă. Roma merită văzută şi revăzută, merită admirată, contemplată, respirată, pipăită şi chiar gustată.
     Nu ai nevoie de buget de călătorie mare, dar nici la unul foarte mic nu te poţi aştepta. În centrul Romei în zona Termini sunt hoteluri de trei stele, foarte bune, sub 100 de euro pe cameră şi noapte, iar agenţiile de turism româneşti au oferte de City Break cu trei nopţi de cazare (două zile pline de vizitat) începând de la 160 euro de persoană (pachet ce include transportul cu avionul şi mic dejun).
      Peste zi sandvişul este cuvântul de ordine. Îl puteţi prepara sau procura gata făcut din reţeaua Carrefour express sau Carrefour market destul de bine reprezentată în Roma. Seara o Pizza romana (12 -18 euro) va fi un deliciu binemeritat. Atât doar, să căutaţi pizzeriile cu cuptoare pe vatră unde preparatele sunt gătite la vedere, altfel riscaţi să serviţi o varietate "congelată" tip „gospodina”.

     Staţi cu urechile ciulite şi vorbiţi româneşte. Localurile din Roma sunt pline de ospătari români care se vor bucura să vă ajute şi să vă îndrume. Ei vă vor scăpa de "taxa de turist" (1,5 euro pe scaun ocupat) şi vă vor recomanda cele mai bune şi ieftine preparate.      

              
      Atât deocamdată despre Roma, oraşul etern, preferatul meu din întreaga Europă. În postările următoare povestim mai în amănunt despre marile atracţii ale Romei, această urbis optimus maximus, pe care, odată ce ai ai văzut-o, vei vrea s-o mai vezi o dată şi încă o dată şi...  


      Arrivederci!