SFÂNTUL GHORGHE DELTĂ, STAȚIA TERMINUS

    România este o țară frumoasă și merită cutreierată în fiecare colțișor al său. Acesta este un adevăr la care cârcotașii, printre care mă număr și eu, din prea severă iubire de țară și din prea mare înclinare spre lucrul făcut temeinic, adaugă adesea sarcastic: „da, dar păcat că e locuită...”

    Absolutizarea, în oricare direcție s-ar face, este însă un lucru păcătos. Astfel, chiar dacă la noi  încă mai sunt destinații de călătorie, superbe dealtfel, în care serviciile turistice sunt lamentabile, sunt și foarte multe destinații în care oamenii, deși nu sunt în adevăratul sens al cuvântului profesioniști ai turismului, fac cinste locului în care trăiesc.

   

          Oamenii din Sfâtul Gheorghe Deltă sunt de toată isprava        

Sfântul Gheorghe Deltă este un astfel de colțișor de rai, în care oamenii, câți au mai rămas, sunt gospodari, primitori, cu foarte mare bun simț și ireversibil îndrăgostiți de natură. Comunitatea din Sfântu’  strânge maxim 900 de suflete și în marea ei majoritate este formată din etnici ucraineni. Atunci când nu luptă cu apele, care vin să la inunde avutul, aceștia își duc traiul cu pescuitul, grădinăritul și, mai nou, cu turismul rural.

  Vechiul sat de pescari, cooperativa piscicolă în anii puterii populare, purta cândva numele de Catarleț, probabil de la expresia din limba turcă „Kadârli”, adică „locul unde te oprești”, o denumire expresivă dacă ținem seama că la Sfântul Gheorghe era și este un sfârșit de drum. Aici Dunărea, pe unul din cele trei brațe ale sale, își încheie parcursul fluvial și se varsă în Marea Neagră, lăsând în urmă unul din cele mai frumoase locuri de pe pământ, Delta Dunării. Marinarii din trecut, în drumul lor comercial dinspre Istanbul spre Moldova și Valahia, foloseau Gurile Dunării ca principală poartă de acces și, după anevoioasele încercări la care erau supuși atunci când traversau periculoasa Kara Deniz, o oprire, la intrarea în amonte pe fluviu, era o adevărată binecuvântare. 

   Brațul Sf Gheorghe la vărsariea în mare, una din „Gurile Dunări”      

  De altfel, pentru istoria noastră națională, gurile Dunării și Delta au jucat un rol crucial. Încă din secolul 18, dar mai ales după anii 1820, puterea otomană, cea care exercita supremația politică și militară asupra țărilor române, era într-un evident declin. În schimb Rusia țaristă și Austria imperială erau în plină ofensivă teritorială revendicând  rolul de lider în zonă. Mai mult, Franța, Anglia și chiar Prusia erau și ele interesate de zonă, în special pentru că aici se aflau Gurile Dunării, unul din cele mai importante căi de acces continental pentru comerțul maritim. Securizarea zonei și trecerea ei sub influența Occidentului a fost unul din motivele pentru care, după războiul din Crimeea (1853 -1856), prin tratatul de la Paris (1856), Principatele Dunărene sunt scoase de sub „protectoratul” rus și puse sub aripa ocrotitoare a Marilor Puteri (Anglia și Franța), iar Marea Neagră este proclamată zonă neutră în care vasele comerciale, indiferent de pavilion, au liberă circulație în detrimentul oricărei ambarcațiuni de tip militar care devine prohibită în zonă. În acest context favorabil, în 1859, Moldova și Țara Românească își găsesc unitatea ca, mai apoi, după războiul de independență (1877) și tratatul de pace de la San Stefano (1878), Dobrogea, întreaga Deltă a Dunării și Insula Șerpilor să se alipească și ele Principatelor Unite. 

  Ca să ajungi la Sfântul Gheorghe astăzi, singura cale de acces este pe fluviul, adică (exceptându-i pe cei ce au elicopter personal!) cu catamaranul, vaporul sau șalupa. Îmbarcările cele mai uzuale se fac din Tulcea și din Mahmudia, iar drumul durează, în funcție de locul de îmbarcare și starea ambarcațiuni, de la 2, la mai bine de 4 ore. Aici timpul contează mai puțin, iar drumul pe apă este o încântare, la tot pasul privirea se bucură de peisaje fabuloase, spectacolul naturii fiind animat de zborul a tot felul de păsări.  

                           Pe debarcader, bagajele au fost preluate                     

 Debarcaderul este punctul nodal din Sfântul Gheorghe. Aici coboară oaspeții veniți la o partidă de pescuit sau una de vânătoare, iubitorii de natură și fotografie veniți să cutreiere canalele și grindurile în căutarea peisajelor sau exemplarelor zoo cele mai rare sau a turiștilor obișnuiți veniți să se bucure de Deltă, de plaja de la țărmul mării, de tihna unei cazări rustice și de o cură sănătoasă de pește proaspăt gătit după rețete autohtone.

   Ulițele satului sunt acoperite de nisip iar casele, deși au apărut și multe vile, poartă în majoritate aspectul modest al pereților din paiantă și al acoperișului din stuf. Altă particularitate constă în zugrăveala exterioară  a caselor, cel mai adesea, în nuanțe de albastru, culoarea tradițională a ucrainenilor (verdele fiind apanajul lipovenilor).  

   Aceste bijuterii ascund și la interior o tihnă aparte, în casă e răcoare, liniște, iar în așternuturile curate somnul este plin de vise dulci și foarte odihnitor, dormi dus! Localnicii închiriază camerele la pachet cu micul dejun și prânzul  sau  chiar cu toate cele trei mese ale zilei. Ar fi și păcat să nu te bucuri de tot serviciul pentru că gospodinele din Sfântu’ , sunt desăvârșite! De dragul musafirilor mai simandicoși meniurile sunt adaptate și către obișnuitele preparate din porc sau pasăre, dar parcă e păcat de Dumnezeu să vi în Deltă și să nu încerci toate specialitățile locale din pește!

   

               Gospodărie care vara primește turiști în gazdă                  

La capitolul confort să adăugăm că grupurile sanitare sunt de acum în casă și dispun de dușuri cu apă caldă, iar cei care„gustă” și tipul de igienă spartană se pot bucura de un duș în aer liber montat în curte la loc feit de ochii indiscreți.

La data la care scriu aceste rânduri un pachet de cazare, la localnici, variază între 70 și 120 lei pe zi și persoană.

   Apa potabilă nu mai este o problemă, satul are suficienți întreprinzători privați care au deschis alimentare foarte bine aprovizionate, nu numai cu apă dar și cu toate produsele găsite uzual într-un supermarket din centrul capitalei, iar prețurile diferă prea puțin. În aceiași notă a comerțului local sunt și terasele – restaurant unde se pot servii mititei și bere rece, fripturi la grătar și șprițuri pe alese. Mai mult, civilizația a adus aici posibilitatea de a viziona, recomandabil după lăsarea serii, prin intermediul televiziunilor DTH, pe mari ecrane LCD, cam toate programele TV românești și europene, meciuri sau filme.

   Pentru turistul simplu, venit să se bucure de vacanță, zilele în Sfântul Gheorghe sunt aparte, timpul sacadat al vieții urbane se domolește, se dilată și, deodată, chiar nu mai contează. Într-o zi poți opta pentru o partidă de pescuit,în alta pentru o plimbare cu barca pe canale sau în rezervația de pelicani, poți ajunge cu permis special chiar și la insulele Sahalin (protejate în mod suplimentar). Totul însă contra cost, iar închirierea unei bărci nu e tocmai ieftină, pentru trei persoane, de exemplu, o plimbare în circuit - Sf Gheorghe, Lacul Roșu, Lacul Erenciuc , Sf. Gheorghe – ce se întinde pe o durată de 4 ore, în care poți admira și fotografia peisaje minunate, scoți din buzunar aproape 80 de euro.

              Plaja ecologică, cu nisip fin, de la Sfântul Gherghe             

   Cea mai ieftină rămâne plaja. Aceasta e la 3 kilometri de sat iar drumul se poate face lejer pe jos, dar ai și transport cu un minicar, un tractoraș cu vagoane, pe care localnici l-au botezat „trocarici” (sic).

      Plaja este sălbatică și lungă cât vezi cu ochii și, pe lângă turiștii veniți la baia de soare, stau liniștite, cu adevărat domestice, vacile sătenilor. Culcate pe nisipul fin își văd impasibile de rumegatul lor în timp ce privesc somnoros printre gene spre largul mării. Imaginea este una extraordinară, iar prezența lor nu numai că nu deranjează dar chiar îți dau un sentiment de liniște.  De fapt liniștea este starea generală. Nici un sunet artificial nu zgârie aerul, sa aud doar valurile și țipătul pescărușilor. Nu ești agresat de vânzătorii de șezlonguri sau de porumb fiert, îți alegi un locușor și te bucuri de intimitate totală! Pentru consumul de lichide nu uita să iei de acasă, într-un rucsăcel, apă sau răcoritoare (de ce nu și bere). Aveți parte și de paravane naturale, plaja fiind mărginită spre continent de o lizieră de arbuști sub care vă puteți culcuși la umbră.

   Scăldatul este și el foarte plăcut, apa este caldă dar, din cauza Dunării, este mai puțin sărată și mai tulbure. Adâncimea apei crește lent astfel că, un adult, pentru a ajunge cu apa până la piept trebuie să facă cam 30 de pași buni de la mal. Deci numai bună pentru zbenguit și jocuri cu mingea, mai ales că nu deranjezi pe nimeni. Evitați însă aventurarea în larg și cel mai important nu faceți baie în zona de vărsarea Dunării în mare, curenții sunt foarte puternici și serviciul salvamar nu există.

    Dacă valurile sunt prea mari sau briză prea puternică și nu prea sunteți încântat de ideea unei băi în mare, faceți o plimbare în lungul plajei, admirați peisajul marin dar , din când în când, aruncați o privire și pe nisipul umed răscolit de valuri, n-ar fi nici o surpriză să găsiți artefacte, bucăți de vase sau alte fragmente din ceramică pierdute în vechime de anticii corăbieri ce practicau în zonă comerțul. Eu, de exemplu, am găsit un mâner de amforă, pe care îl țin la loc de cinste în bibliotecă.

   

   Când te hotărăști să-ți petreci vacanță la Sfântul Gheorghe trebuie să faci rezervare din timp . Sunt două posibilități: ori printr-o agenție de turism care te va îndruma către o pensiune autorizată sau către complexul hotelier de 4 stele unde vei dispune de tot confortul acestei cotații (piscina, bar, sala de conferințe etc) la un tarif adecvat, fie asumându-ți „cercetarea de piață” și, din aproape în aproape, telefonând la localnici pentru a solicita cazarea dorită (vezi locații și nr tel pe www.carta.ro).    

  La mesele întinse în curtea bisericii oamnei din sfântu prăznuiesc  

    Dincolo de vacanță,dacă îți dorești participarea la un moment cu totul aparte, planifică-ți o călătorie la Sfântul Gheorghe primăvara,  atunci când are loc sărbătoarea hramului localității (calendar bisericesc pe stil vechi). În acel weekend toată suflarea satului și foarte mulți din „fii locului”, plecați prin lume și întorși acum acasă, la rude, se adună în curtea bisericii unde, printr-un praznic , își cinstesc strămoșii și patronul localității. În meniul acestui praznic la loc de cinste stă Storceagul, ciorba de sturion pregătită de gospodine în ceaune uriașe la foc domol de lemne. Sărbătoarea mai este celebrată și prin spectacole artistice, întreceri de călărie cu cai „sălbatici” și petrecere a de seră cu dansuri populare, hore uriașe în care se prind toți membri comunității.

      Cursa de alergări libere pe caii sălbatici de hramul localității       

   Este frumos și pace în Deltă, iar la Sfântul Gheorghe chiar este un loc unde merită să te oprești.