SLALOM, CU "S" DE LA SCHLADMING

S-a făcut vreodată vreun sondaj de opinie din care să se poată extrage procentul călătorilor care se plictisesc pe aeroport la îmbarcarea în avion ? 

Întreb pentru mine pentru că eu unul ași completa procentul celor care nu numai că nu se plictisesc dar sunt și panicați la gândul că ceva „nașpa” se va întâmpla la îmbarcare și din nu știu ce pricini ivite pe la ghișee voi pierde cursa. Sunt tot timpul cu inima în gât și în drumul de la poarta aeroportului și până la avion  sunt bântuit de fel de fel de gânduri negre. Abia pe la poarta de îmbarcare reușesc să mă mai calmez, dar nu definitiv, pentru că, exact când îmi prind centura, inima face zvâc și frica de prăbușire îmi face stomacul ghem!
Iarna asta însă s-a întâmplat altfel. A fost o întâmplare nesemnificativă la prima vedre dar care mi-a demonstrat, încă o dată, că difernța dintre low cost și cursele tradiționale de linie este semnificativă. N-am zburat departe, doar până la Viena și de aici la Salzburg. În poarta îmbarcări, cu doar câteva gesturi politicoase și foarte profesioniste, personalul navigant al aeronavei cu care urma să călătoresc a reușit să mă balanseze de la starea unui individ speriat, cufundat în frici de tot felul, vecine chiar cu disperarea, către acea stare plăcută de bine și calm care te face să te simți stăpân pe tine, ba chiar să devi un fel de personaj important ce este tratat cu respect, discreție și farmec.

Elegantele stewardese de la  Austrian își întâmpină pasagerii cu zâmbete sincere și fermecătoare, cu vorbe politicose și calme. N-am făcut excepție, chiar din ușa avionului am fost preluat pentru și îndrumat către locul meu. Adio călcări pe picioare, dat din coate, „buluceli” și „bătaie” pe locurile de bagaje. Fără a incomoda sau a fi incomodat, mi-am găsit cu ușurință locul indicat pe bilet și spațiu pentru bagaje. Am fost chiar ajutat la propriu să-mi așez la locul lor bagajele de mână și să ma instalez comod în fotoliul rezervat. În tot acest timp în mine s-a petrecut o schimbare esențială: orice urmă de agitație dispăruse și fără a băga de seamă eram deja relaxat și dominat de o stare de bine și de mulțumire. Nici huruitul motoarelor nu-mi mai suna amenințător ci, de undeva de departe, transmiteau doar o mică vibrație în semn că funcționează perfect, că își vor face treaba și că mă vor duce în siguranță la destinație. De fapt alte sunete, mult mai suave și mai plăcute erau acum prezente în cabina pasagerilor. Din difuzoare neștiute răzbăteu în surdină, cu fidelitate fonică maximă, elegantele acorduri ale muzicii lui Mozart. Într-o atmosferă plină de atâta pace, relaxare și confort ce mai poți face tu pasagerul ? Te declari satisfăcut, lași capul ușor pe spate, îl culcușești leneș pe tetiera primitoare a fotoliului și apoi, în timp ce plescăi ușor a mulțumire, îți zici doar pentru tine, așa... în barbă: „Da tăticu’ ! E mișto !”.

Nici nu-ți termini gândul și constați că ești deja în aer, că ai decolat și că ești în drum spre destinația unui vis de iarnă.  

 Meterzele de cleștar ce străjuiesc orașul Salzuburg dinspre sud   

De ceva vreme, poate de mai bine de 25 de ani, românii au înțeles că vacanțele în țările din vecinătatea lor sunt nu numai mai frumoase ci și mai ieftine, iar pentru sezonul hibernal, când e de mers la schi și săniuș, alegerea marii majorități a românilor este Austria.  Poate că pentru mulți, bugetul alocat unei astfel de călătorii,  în cifră absolută, nu este unul de ici de colo  ci un efort financiar semnificativ. Cu siguranță însă, calitatea serviciilor turistice și satisfacția petrecerii unei săptămâni în paradisul alb al Alpilor,  sunt motive esențiale  ce-i fac să aleagă, an de an, fără ezitare, Austria.

Statisticile vorbesc de peste 150 de mii de români care aleg anual Alpii austrieci drept destinație pentru vacanțele lor de iarnă. Dintre aceștia cei mai mulți aleg cu precădere landurile Salzburg și Tirol. Tot la obiceiuri de consum în turism se remarcă tendință călătorilor de a face rezervări pentru cazare direct de la hotel sau prin operatori globali, în detrimentul rezervărilor făcute prin agențiile de turism autohtone.

 Să facem calcule și să luăm, de exemplu, ofertele din zona Lungau - Salzburg (vezi www.salzburgerland.com/ro/vacante ).  Aici, un pachet turistic ce conține cazarea în cameră dublă la pensiune (cu mic dejun inclus) pentru 5 nopți și un skipass pentru 4 zile este de 280 Euro sau, în moneda noastră, de 1.260 lei, pentru o persoană. În aceiași bani primești și transportul gratuit pe autobuzele ce fac legătura între stațiunile din Lungau precum și diferite reduceri la închirierea unor echipamente sportive. Asta în timp ce la Poiana Brașov, în condiții similare, doar pentru cazare și skipass scoți din portofel minim 2.000 lei de persoană. Q E D.

       Salzburg, o bijuterie în stil baroc pusă la poalele Alpilor     

 Pentru Salzburg, ruta aeriană din București nu este directă și necesită escală la Viena. Cu toate acestea drumul nu este obositor mai ales că, la capătul lui, te așteaptă o cazare ce nu-ți înșeală așteptările. Mie îmi place mult acest standard al dormitoarelor de hotel  austriac cu paturi înalte, saltele groase și așternuturi moi, diafane. Îmi place și gestul ospitalier al hotelierilor din zona Salzburg de a așeza cu eleganță, pe perna de la căpătâiul patului, o bomboană de ciocolată de pe al cărui ambalaj auriu te privește, oarecum șugubăț, domnul Mozart.

Salzburg este un oraș de 150 de mii de locuitori, iar numele său s-ar traducere ad litteram prin ”cetatea sării”  și ar avea toponim corespondent în limba română: Râmnicul Sărata sau Slănic. El este unul din cele mai cochete orașe ale Europei și se mândrește cu cea mai bine păstrată arhitectură barocă din lume, fapt autentificat și de UNESCO care a catalogat orașul drept capodoperă a patrimoniului universal. Dar cel mai cunoscut fapt este acela că aici s-a născut și a copilărit, până la vârsta de 5 ani, marele muzician al epocii clasice, Wolfgang Amadeus Mozart.

                  Mihaela și Felix. Un cuplu cu salturi diferite          

Celebritățile care s-au născut sau au locuit o bună bucată din viața lor la Salzburg compun o listă destul de lungă și din ea fac parte oameni precum marele dirijor Herbert von Karajan, fizicianul Christian Doppler, scriitorului Stefan Sweig, pilotului de formula 1 Roland Ratzenberger sau, pentru a fi în ton cu tabloidele bucureștene, unul din cei mai celebri amanți ai starletei autohtone Mihaela Rădulescu, parașutistul Felix Baumgartner, omul care a sărit cu parașuta de la cea mai mare altitudine din lume.Stațiunile de schi din zona Salzburg sunt la oarecare distanță de oraș, Lungau este cea mai îndepărtată zonă și se află la circa 100 km depărtare, adică la o oră și jumătate de mers cu autoturismul sau două ore și jumătate de mers cu autobuzul. Mult mai aproape, la doar 30 km sau 30 de minute de mers cu cu autobuzul, se află cocheta stațiune Golling. Fapt incredibil, pentru noi românii, șoselele austriece, indiferent de intemperii, sunt permanent curățate și fără urmă de polei, deci nu reprezintă nici un risc al deplasării spre orașul lui Mozart. Dată fiind totuși distanța dintre stațiunea de schi și oraș, pentru o vizită tihnită, rezervați-vă cel puțin o după amiază dacă nu cumva chiar și o zi în plus de vacanță.

           Cea mai cunoscută clădire din Salzburg, Casa Mozart           

 Ziua, străzile din centrul turistic freamătă de oameni ieșiți la shopping, dar cum magazinele au program fix și se închid cel mai târziu la ora șase a după amiezii, forfota se stinge spre seară și, în lumina felinarelor, orașul capătă parcă o altă înfățișare, una mult mai romantică, mai enigmatică și mai frumoasă. Plimbarea de seară prin Salzburg este o adevărată încântare, iar dacă ninge efectul de basm este garantat.
  Mozart te însoțește la tot pasul, îți zâmbește din vitrine, din pliante, de pe postere, de pe șervețelul de la restaurant, de pe suveniruri și de pe ambalajul suvenirurilor, de peste tot. Austriecii din Salzburg l-au transformat pe Mozart într-un brand, o marca turistică menită să devină instrument de marketing și apoi mașină de făcut bani. 

         Mozart ducks sau o provocare pentru George Enescu ?          

Că au procedat corect o dovedesc cifrele, anual orașul este vizitat de 5,5  milioane de turiști, adică 25 % din călătorii ce au ca destinație turistică Austria!  Altfel spus, fiecare cetățean din Salzburg are în grijă anual de 37 de turiști . La noi, spre comparație, Brașovul (inclusiv Poiana Brașov) primește anual în jur de 800 de mii de turiști la o populație ce depășește cu puțin 250 de mii de locuitori...  Și încă două cifre legate de capacitățile de cazare din Salzburg, în regiune sunt peste 11 mii de unități de cazare ce dețin peste 240 de mii de paturi.

Dacă ne referim însă strict la practicarea schiului trebuie spus că în land există 50 de stațiuni (le găsești pe www.snowtrex.ro)  unde se poate practica în condiții de excelență schi alpin, snow-boarding, schi fond, săniuș sau alte sporturi de avangardă. 

 Atenție se închid ușile ! Următoarea oprire la 3.200 m, altitudine ! 

    Sunt peste 2200 km de pârtii (adică distanta dus – întors, București – Viena) deservite de aproape 500 de instalații  performante de transport pe cablu (telecabine și telegondole), totul întreținut ca la carte. În plus pistele sunt foarte largi, iar schiorii pot alege, în funcție de dificultate, pârtia cea mai potrivită  priceperii lor. Salvamontiștii sunt la tot pasul și-ți stau la dispoziție cu informațiile de care ai nevoie.

Regiunea Salzburg este recunoscută și în lumea gastronomilor.  Aici se află cea mai mare densitate de restaurante de clasă din Europa. (www.viamichelin.com/ web/ Restaurants/Restaurants-Salzburg) În ele își fac meseria chef bucătari de top, masterchef, cotați cu multe stele Michelin și premiați de cele mai înalte foruri ale artei culinare. În orice restaurant  veți intra veți fi bine serviți iar preparatele, veți constata, sunt cu adevărat delicioase.

De la supe și fripturi, la tradiționalele șnițele și ștrudele, cam tot ce-ți dorești să deguști la o masă decentă,  găsești în meniul oricarui restaurant din zonă la prețuri accesibile.

    O specialitate culinara plină de savoare, nockerl     

Specialitatea culinară locală este însă un desert, un sufleu dulce numit Nockerl sau Nogal.  Asemănător colțunașilor preparatul se face din gălbenuș de ou, făină, zahăr și vanilie, ingrediente ce sunt încorporate într-un aluat subțire. Albușul de la ou este însă bătut separat, iar când spuma este rigidă se amestecată și ea cu aluatul de gălbenuș deja preparat. Din acest nou amestec se modelează mici găluște, de unde și numele de Nocken (cu diminutivul – Nockerl) care sunt date la cuptor, la foc mic. Se servesc calde, pudrate cu zahăr farin și, uneori, cu un sos de zmeură.

      După fiecare coborâre merge o bere bună !       

Cu gândul la savoarea desertului să nu uităm însă că în Austria se bea, chiar și iarna, bere. Pe pârtie, după două trei coborâri zdravene, ce să vezi ? Berea merge de minune! Servită în pahar tip sondă, piciorul reginei, aurie și cu guler de trei degete, berea austrică devine o încântare aparte. Îți redă suflul și pofta de viață!

Schiorii sunt mari iubitori de munte, de natură. Confortul unei cazări sau desfătarea culinară sunt elemente importante într-o vacanță de iarnă dar, esențialul pentru ei  rămâne exercițiul fizic. Clipele petrecute sus pe pârtie, emoția și starea de bine pe care le resimți la fiecare coborâre în parte sunt fără egal. 

     Atunci când te avânți din vârful muntelui, cu placa sau cu schiurile, în acea alunecare continuă, în care îți controlezi tot timpul mișcările, când balansezi greutatea corpului de pe un picior pe altul, atunci simți, cu fiecare cristiană din slalomul tău, cu fiecare gest și efort de a-ți menține echilibrul, că ești de fapt într-un zbor printre fulgii de nea, într-un dans feeric. Atunci când simți sângele pulsând puternic în vene simți că trăiești cu advărat și ești fericit ! Da, ești în cel mai somptuos salon de dans,  iar coborârea ta este, în fapt, un balet aparte, ce se derulează pe o simfonie ce parcă o auzi aievea și care vine tocmai de la el, de la inegalabilul Mozart. 

   O partidă de schi în Austria rămâne pentru orice schior o experiență aparte. Cei care încă nu au trăit-o ar trebui să-și propună, cât mai curând, poate chiar în această iarnă, să petreacă cîteva zile în Alpii Austrieci, la schi cu domnul Mozart.

Gabriel Ioniță

PS - dedic aceste rânduri unui om 
excepțional și unui austriac absolut, 
Heinz Thenmeyer